Documentație

VMware vSphere

Provibr se conectează la un vCenter Server și administrează mașinile virtuale din inventarul acestuia: comandă, clonare, pornire, oprire, suspendare, ștergere și citirea consumului; totul prin același agent, aceleași planuri și aceeași pistă de audit ca orice altă integrare.

La ce se conectează

Integrarea vorbește cu vCenter Server prin API-ul său Web Services. Tot ce face panoul (plasare, clonare, configurarea sistemului invitat) trece prin vCenter, așa că un cluster cu DRS continuă să decidă singur pe ce gazdă ajunge o mașină.

O gazdă ESXi de sine stătătoare nu este acceptată. Răspunde la același API și autentificarea chiar reușește, dar nu are clustere, nici DRS, nici un pool de resurse în care să cloneze. Agentul verifică cu ce vorbește și refuză o gazdă de sine stătătoare, în loc să eșueze la prima dumneavoastră comandă.

Prin ce diferă de Proxmox

Modelul este același: un agent, o integrare, planuri și șabloane. Patru lucruri se comportă altfel, și tocmai acelea se observă.

O mașină este identificată prin UUID-ul său de instanță, nu printr-un număr atribuit de Provibr. Tot ce alegeți în setări (centru de date, pool de resurse, rețea) este o referință la un obiect vSphere și nu un nume, pentru că acolo numele sunt unice doar în cadrul folderului lor. Iar „nodul” pe care îl vedeți în panou este centrul de date, nu gazda ESXi: aceasta se schimbă la fiecare vMotion, iar o mașină care ar părea să se mute din oră în oră ar fi imposibil de urmărit.

Ce completați

Patru câmpuri. Creați un utilizator propriu în loc să refolosiți un administrator: vCenter nu are un token API revocabil, deci rolul acordat contului este singura limită.

Adresa https a vCenter, așa cum o deschideți în browser.
Numele de utilizator împreună cu domeniul, de exemplu provibr@vsphere.local.
Parola. Ajunge o singură dată la agentul dumneavoastră și nu este niciodată stocată de Provibr.
Amprenta SHA-256 a certificatului prezentat de vCenter.

Acordați contului un rol asupra centrului de date pe care trebuie să îl administreze. Autentificarea reușește cu orice cont cunoscut de vCenter, deci un cont fără rol se conectează fără eroare și apoi nu vede absolut nimic: niciun mesaj, doar un inventar gol. De aceea testul de conexiune raportează câte centre de date vede: zero înseamnă că datele de autentificare sunt corecte și lipsește rolul.

Amprenta TLS

Citiți-o de pe orice mașină care poate ajunge la vCenter:

shell

openssl s_client -connect <host>:443 </dev/null 2>/dev/null | \
  openssl x509 -noout -fingerprint -sha256

Comenzile și ieșirea din terminal sunt în engleză peste tot, în panou și în aceste pagini. Un singur text, un singur adevăr: ce citiți aici este literalmente ce va afișa gazda dumneavoastră.

Acest câmp este obligatoriu. vCenter prezintă întotdeauna un certificat de la propria autoritate internă, deci nu există nici un lanț public de încredere pe care să vă bazați, nici o cale necriptată. Cu o amprentă, agentul are încredere în exact acel certificat în loc să dezactiveze verificarea.

Luați amprenta certificatului mașinii, nu pe cea a autorității interne. vSphere Client le afișează pe amândouă și seamănă. Dacă o fixați pe cea a autorității, obțineți o integrare care merge imediat și se oprește luni mai târziu, la următoarea rotație a certificatului.

Setări

Unde ajung mașinile noi. Le alegeți din ce raportează vCenter; nu aveți nimic de tastat.

Centrul de date în care se creează mașinile noi.
Pool-ul de resurse. Pe un cluster DRS acesta este pool-ul rădăcină, iar gazda o alege vSphere.
Grupul de porturi la care se atașează placa de rețea.
Opțional o gazdă fixă: lăsați câmpul gol acolo unde DRS este activ.

Nu există o setare de datastore. O clonă moștenește stocarea șablonului său, iar acesta se află deja într-un loc permis; o alegere proprie v-ar lăsa să indicați un datastore pe care gazda de destinație poate nici nu îl vede.

Șabloane

În vSphere, un șablon este o mașină virtuală obișnuită marcată ca atare, în același inventar. Legați-l de un sistem de operare din catalogul dumneavoastră, iar comenzile pentru acel sistem vor fi clonate din el.

Lista afișează centrul de date lângă nume, pentru că două șabloane pot avea același nume în foldere diferite. Dați șablonului VMware Tools și cloud-init; Provibr livrează configurația sistemului invitat prin canalul guestinfo, care funcționează pe orice imagine de cloud fără cerințe suplimentare.

Ce puteți face cu o mașină

O creați dintr-un șablon, o porniți, o opriți, o resetați, o închideți și o reporniți ordonat prin VMware Tools, o suspendați și o reluați, îi citiți starea și o ștergeți.

Încă nu: adăugarea sau eliminarea de discuri și plăci de rețea, și reinstalarea. În vSphere, reinstalarea înseamnă o nouă clonare, și nu există nicio comandă care să reconstruiască aceeași mașină pe loc. Un firewall per mașină nu există deloc în vSphere: acela este NSX, un produs separat.

Rețea

O mașină nouă primește o placă pe grupul de porturi din setări și adresa din IPAM-ul dumneavoastră, dacă planul are un bazin atașat.

Grupurile de porturi distribuite sunt acceptate și reprezintă cazul obișnuit. Se atașează altfel decât rețelele clasice (prin UUID-ul comutatorului lor plus cheia proprie), iar agentul deduce asta din obiectul însuși, deci nu aveți nimic de configurat.

Importarea a ceea ce există deja

Mașinile care există în vCenter în afara Provibr pot fi importate din pagina integrării: bifați-le pe cele dorite și apar ca servere, cu centrul de date, starea și caracteristicile lor.

AnterioaraProxmox VE UrmătoareaoVirt